Tinut de istorie si legenda, amplasat intr-un decor natural de o excelenta frumusete peisagistica, la poalele muntilor Gutai, cu o panorama vasta de unde pot fi admirati muntii Maramuresului care inchid aidoma unui zid de cetate Depresiunea Maramuresului, Ocna Sugatag se afla la intretaierea unor drumuri datate din timpuri istorice, astazi localitatea reprezentand o vestita zona turistica, fiind atestată de Guvern in 22 octombrie 2020, drept stațiune turistică de interes național!
Localitatea Ocna Șugatag a fost atestată documentar în anul 1355, iar celelalte localități (Breb, Hoteni, Sat-Șugatag) în 1360, istoria lor fiind strâns legată de exploatarea sării. În documentul din 1355 se pomenește de existența, în marginea dinspre Ocna Șugatag, a satului Giuesti a unui drum care ducea la ocnele de sare, folosite de maramureșenii care veneau aici să se aprovizioneze cu sare. Descoperirile arheologice, precum și alte documente istorice, atestă că populația zonei exploata sarea din vremuri străvechi
- Denumirile anterioare ale comunei
Comuna Ocna Şugatag cuprinde în componenta sa patru sate: satul Ocna Sugatag, resedinta de comună, satul Breb situat in sudul comunei, satul Hoteni, aflat în centru si satul Sat Sugatag, aflat în nord-vestul comunei.
Satul Ocna Șugatag, reședința de comună – așezare de tip colonie, cu o comunitate închegată, dezvoltată în depresiunea Maramureșului pe valea Cosăului. Între anii 1355-1851 a avut numeroase denumiri – Zalatyna Sugatagfalva, Sugatagfolwa, Swgathakfalwa, Sugatagou, Sugatag, Swgathagh, Swgathac, Swgathakfalwa, Sugathagh, utraque Swgathak, Sugatagh, Akna Sugatagh – numele actual, Ocna Șugatag sau Aknasugatag, provenind din perioada 1909-1919, moment în care acesta nu a mai fost schimbat. Din punct de vedere etimologic , Ocna provine de la „ocnă/mină/salină”, iar Șugatag este compus din „tăietor de sare” („sóvágó” – maghiară) + „zilier” („tage” – germană). În mod firesc, atât denumirile din trecut cât și cea actuală sunt extrem de sugestive, fiind direct relaționate funcțiunea principală a așezării: zăcămintele naturale exploatate de către colonia de muncitori.
Satul Sat – Șugatag – așezare dezvoltată în zona de deal din valea Marei. Între anii 1360 – 1851 a avut mai multe denumiri – Zalatyna, villa olachalis Sugatagfalva, Swgathakfalwa, Sugatagh, Sugathagh, Sugatagh, Sugatag – numele actual, Sat-Șugatag sau Falusugatag, fiind stabilit în perioada 1909-1919. Din punct de vedere etimologic , după cum a fost prezentat mai sus, Șugatag este compus din „sóvágó”, maghiară („só” – sare + „vágó” – tăietor) + „tage”, germană („tage” – zile, cu înțelesul de plătit cu ziua, zilier). Mai exact, cuvântul compus Sat Șugatag face trimitere la „satul tăietorilor de sare plătiți cu ziua”, sugerând că satul era locuit de zilieri și nu de nemeși .
Satul Hoteni – așezare dezvoltată în zona deluroasă din valea Marei, ce a fost timp îndelungat un câtun cu importanță redusă în zona Mara-Cosău. De la atestarea documentară și până la denumirea actuală, așezarea Hoteni sau Hotinka s-a mai întâlnit sub denumirea de Zalatina6 , Hottynfalwa, Hotinke sau Hotyeny. Din punct de vedere etimologic , „Hotin” provine de la numele de familie.
Hotea, existând supoziția că satul a fost întemeiat de un oarecare Hotin sau Hotea. Denumirea întâlnită în actele oficiale din cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea, provenită din maghiară Hottynfalwa și tradusă prin Satul lui Hotin (numele familiei Hotea + sufixul -eni – „locuitorii din satul lui Hotea”), susține, de asemenea, acest fapt.
Satul Breb – așezare dezvoltată în zona Mara-Cosău, cu un relief deluros și resurse naturale cu izvoare sulfuroase. Localitatea a avut statut de stațiune climaterică până în 1918, când erau exploatate trei izvoare, prin instalații de băi pentru stabiliment și pentru cură internă. De la atestarea documentară și până în 1720 așezarea a avut numeroase denumiri – Hódpatakfalwa, villa olachalis Hatpatokfalva, Hodpataky, Hothpathaka, Hothpathak, Hothpathaka, Hathpathok, Breeb – numele actual Breb sau Bréb regăsindu-se începând cu anul 1851. Pe tot parcursul Evului Mediu, în documente au fost folosite denumirile în limba maghiară care s-ar traduce prin Satul Valea Castorilor